Sunt specie pe cale de dispariţie

Mă enervează schimbarea populaţiei. Când eram mic eram vreo 25 de băieţi normali în clasă şi unu care arăta ca un gheu total şi îl călcam pe muie. Dup-aia umblam în gaşcă şi mai dădeam de pâlcuri mici de ghei totali şi îi alergam pe acolo să-i speriem şi să-i scuipăm. Apoi am ajuns să fie într-un bar la fel de mulţi ghei totali ca oameni normali, şi doar să ne uităm urât la ei. Acum mă duc într-un bar şi nici măcar nu mai ştiu în ce direcţie să mă uit. E grupu’ de oameni cu care sunt eu şi în rest numa ghei compleţi. Deja nu ai cum să mai râzi sau să faci mişto de ei că ei sunt normalul. Eu sunt ăla diferit. Într-o zi o să rămîn singur. Şi o să aud din spatele meu o turmă de oameni zicând „haha! uite la ăla, NU arată ca un gheu total! hai să-l călcăm pe muie!”
Şi nu înţeleg de ce. Femeile nu par să caute femei cu pulă prea mult timp. Ok, pe perioade scurte umblă cu femei cu pulă pe principiul similarităţii. Cu bărbaţi sensibili care le ţin de mână când le dor ovarele înainte de ciclu. Dar femeile vor masculi cu testosteron, pana la urmă, nu fătălăi cu eşarfă. Şi totuşi din ce în ce mai mulţi se transformă în fătălăi cu eşarfă, cu bărbuţa atent nerasă şi care beau căcaturi cu pai roz. O să fiu nevoit eu să fut TOATE femeile ăstora, că ei nu mai sunt masculi ? Dar chiar nu vreau. Pas. Prea multă responsabilitate.
Sunt specie pe cale de dispariţie.